RACCONTO SU BORDIGHERA: SANT'AMPEIU
|
|
|
|
|
|
SANT'AMPEIU |
|
De vote pensu tra mi e mi. Ma
cume mai
Sant'Ampeiu , da l'Egitu u l'è
vegnuu a astracase in se i
nosci schoei. E alura sempre tra de mi me
digu. Forse u Segnù che gia u saixeva de
següru cu sareva diventua in santu e cù gh'avereva dedicau
tüta a vita u l'averà pensau. Anche su paserà
tüta a vita in t'ina crota e u l'averà pe ciumasu
ina pria, famulu aumancu vive in te un di
posti cieù beli au mundu. In postu duve in
omu cume elu atentu a tütu chelu cu l'aveva
d'inturnu, u l'avereva pusciüu in tu poco
tempu che u l'aveva de liberu da u soi mestè
de ferà e de chelu che ciü de tüti u
l'impegnava de fa du ben a i autri, godisè a
belesa cu l'aveva d'inturnu. U puixeva viè
ogni giurnu a magnificiensa du Segnù, viendu
u su nasce da a marina e meoire a seira
sempre in ta stesa marina, sulu isandu i oi
da u so travaiu e senza mancu interumpe e
sue preghiere, u l'avereva pusciüu vè a
belesa da marina carma e aighe ciaire e a
seira a serenà cun tute e sue stele. O forxi
u Segnù u la fau astracà in se i nosci
schoi pe musciaghe tuta a soi forsa, a soi
putensa infinia, candu sciuscia chelu ventu
de punente e frante gianche e se ven
già da l'urizunte, e candu e ariva a fin, a picà in
ti schoi e sembra corpi de masa picai da in
gigante. Ma nu credu che u Segnù u vurese
musciaghe l'ò perché Sant'Ampeiu a putensa
du Segnù u a cunusceva già de segeuru. Ma
pensu invece a belesa cu l'averà vistu
muntandu in tu paise veciu, ai prufumi cu l'averà
sentiu e pensu au ben cu l'averà fau a
Burdighea e a i burdigoti e alura sercamu in
tu nosciu pecin vistu che u Segnù u na daitu
a furtüna de nascighe o de vivighe, de
vureghe anche nui nui ben a noscia
Burdigheae ancu de cieù au nosciu Sant'Ampeiu.
SCROI
- persa ina
lenga persu in populu |
|
|
|
|
|