|
Veramente, da
veixin a tuta sta gente culturà mi a
duvereva andame a scunde, perchè, cun u nome
che on, e pe a cunsiderasiun ch'ì me tegneva
i veci burdigoti, sereva meiju nu parlane.
Ma lò che vurei: mi eira un pecin canunetu,
i m'aijeva messu in sciù cavu, e duijeva fà
puira. Invece i me pigliava in giru a candu
e stele i m'amirava e a luna a me faija
lusgì, mi nu avevu autru che de parlà in pò
cun Santu Ampeju. Mi e elu se cunuscevimu da
tantu tempu! Elu u nu, me vujeva gairi ben
perchè u dijeva che sparà, sparava ben pocu,
alura u l'eira ciù cuntentu. "Ti vei - u me
dijeva - mi, me son vegniu chì perchè chi l'eira
propriu u postu ch'u faijeva pe mi: gente
brava, gente a bona, gente de gejsa. E gh'on
regalau a semensa de parmure. Poei, un
giurnu, son mortu e i burdigoti i m'an
tegniu pe santu, e i l'an vusciù che fusse u
sou Patrono. E mi me son stau cuntentu. Ma
in autru giurnu, candu tu nu ti gh'eiri e
mete puira a gente, i l'an pijau e mei catr'osse
e, pe marina, i te m'an purtau a Sanremo. Nu
te digu i burdigoti! I ciagneva cume viteli,
i se strapava i caveji, i vujeva fà a
revolusion, ma mi a gh'on ditu: Agei
pasiensa, fioei, returneron! Poei ti sei
vegniù tu. In scià mei crota me senteva
scibrà e balòture, d'inturnu. I te me n'an
fau de tuti i curui, ma i burdigoti i m'an
sempre vusciù ben. Tu nu ti u sai, ma mi i
vijlava: i pregava note e dì, e candu i se
ne andava lasciù, i ghe dijeva ai fioei: Fai
che riturne Sant'Ampeju! E candu i pescavi i
se truvava propriu mà, candu i nu saveva ciù
a chi racumandasse, i s'atacava a mi perchè
i sarvesse. Cuscì l'è pasau tantu tempu.
Alura mi e tu nu semu ciù che due umbre. Ma
chela prumessa ch'on fau tanti e tanti ani
fà, tutu u mei amù pe i burdigoti, i nu sun
restai sensa parola.Se tu, Boetafoeugu, ti
puressi returnà, ti vieressi che in te sti
giurni i mei fioei i se prepara a recevime:
Areturnu a Burdighea, là duve sun stau meju
che in te tuti i autri posti da tera, là
duve i mei crestiai i me dexidera". Cuscì u
m'à parlau Sant'Ampeju, e mi me sun stau
tantu cuntentu che se fusse ancura un canun
me meterEva a sparà Da cuntentessa. Anche se
u mei nume u dixe che in fatu de ghera ghe
semu ben pocu, mi sparereva perchè savereva
che i burdigoti i ne sareva cuntenti.
Cuntenti d'avè turna u sou Santu, cuntenti
che Sant'Ampeju u l'è turnà chi fra ste
parmure e sti scoegli, cuntenti che, dopu
tanti e tanti ani, u piaixè di veci u l'è
diventau una cosa segura. E anche se chele
diave de pesciaire i se gireran in cu tropa
cunfidensa a Sant'Ampeju, s'ì ghe diran:
Samt'Ampeju benedetu, fa che me fija a bale
ben.... Elu u serà cuntentu meijmu, u rierà
in t'a barba e u ghe dirà: Va, fija, che i
toi piaixei de burdigota i seran esaudii!
BOETAFOEUGU |