|
E scì a
Burdighea in tempu gh'eira anche e preixui
... candu mi fiöò andavu schöra a Villa
Palmisi e caravu tüti giurni da Muntenegru,
ghe pasavu suta tüte e matin, e ciü de ina
vota derè a chele fenestrete in cun e sbare
surva a porta da Madarena, se vieva ina
sciumbria che a se bulegava, e scì a
preixiun a l'eira propriu surva a sa porta
che i burdigoti i avava avertu in tu luntan
1780, e pe dì a verità, propriu in te in
brütu postu a nu a l'eira, anche se sempre
ina preixiun ...e devu dì che chelu bulegà
in po' de impresciun u me fava mi che a
cheli tempi nu avevu ancura deix'ani, pöi
diventandu ciü grande su postu, candu e
preixiu ormai e nu gh'eira ciü, l'eira in
postu duve viese, candu se daimu i
apuntamenti pe e scuribande, tante vote se
dieva: "Duve se viemu ? Dae preixiui"...
Ma andamu in belu pò ciüù inderè in tu
tempu, candu e preixiui e funsiunava e aveva
anche in gardian, cu se ciamava Pepin, e
pagau da a cumüna de següru, oltre che fa a
gardia ai prixiunei e se aregirava anche a
l'uratoriu de San Bertumè, che a a preixiun
u gh'è atacau, e u preixiunè de chelu tempu
u s'eira acurtu che Pepin pe andà da a
preixiun a l'oratorio u pasava da ina
porteta, che nu l'aveva nexiüna ciavaüra, e
ina bela vota che Pepin u nu ghe dava tantu
da mente, in te catru e catrötu u l'è
riusciu a scapaghe. Pasau in pò de tempu
però, in amigu de Pepin che u l'aveva in
tocu de tera a Muntenegru, in t'ina bela
pusisiun e u ghe aveva fau in belu ortu de
primisiee che pöi u se andava vende a Mentun,
u l'eira andau a sercalu, e ghe aveva ditu:
"Pepin garda che u toi preixiunè me parexe de
averu vistu in se ina panchina de Mentun
tütu mar imbelinau, e me sembra anche mortu
da a fame e dau freidu". Alura Pepin u ghe
dixe a su soi amigu: "Ben a proscima vota
che ti vai a Mentun ti me u dì che vegnu
anche mi cun tü". Defati a vota dopu Pepin u
và cun l'amigu e u tröva u preixiunè
veramente marandau, e tütu in t'in müiu e
alura u ghe dixe: "Sta a sente dame da mente
a mì invece de stà chi cume in strasun a
piate du freidu e a fa da fame, vegnitene
cum mi returnitene in preixiun, aumancu là
ti hai in teitu in se a testa, ina branda pe
dorme e ti mangi teuti i giurni, e mi nu
perdu u postu." E tüti dui inseme i se ne
sun turnai a Burdighea ... Forse
sembra ina fora, ma ina fora nu l'è ... l'è
ina storia vera de gente d'in mundu e de ina
Burdighea che nu ghe son ciüù.
SCROI -
persa ina lenga persu in populu - |