|
Sun propriu
cuntentu de purè dì mi a mesa in sta geixeta
cuscì cara a tanti, propiu u giurnu da festa
du nosciu santu prutetù. Devu dì che nu sun
abituau a predicà lezendu, ma ancoi nu
posciu fa autrimenti! Già ve faron rie
lezendu chelu c'on sercau de preparame e
fame curegie, imaginamuse se andese a brasu
savei ben che nu sun bon a parlà u dialetu:
nisceun me l'ha mai musciau e candu provu a
dì caicheren, vegne in po da rie fina a mi.
Candu sun entrau in parochia, però, in tu
mei primu discursu avevu dïtu cu me sareva
piaixü sercà d'imparà a parlalu: e ringraziu
tuti cheli che, regordanduse de chelu c'on
dumandau, i me parla in bordigotu e,
faixendu finta de ren pe i strafalciui ca
digu, i me lascia dì caicoza leu stesu.
Avura, on decisu de fa de tutu pe sercà d'imparalu
ben, anche a custu de fa rie i autri (in
fundu anche rie in po, in sti nostri giurni
ciei de preocupasiui, nu fa gairi ma!): a
pensu che besogna imparà a cunservà ben
l'eredità che i nosci veci i n'an lasciau.
In fundu, se ghe pensamu ben, duvemu davero
tantu a chi u l'è vegnü prima de nui, e n'a lasciau tante cose bele, n'a testimuniau i
valuri da vita, n'a tramandau a fede in Diu
e in ta providenza. Nu se peò pensà de butà
via u pasau: nui arivamu de lì, sun e raixi,
è chelu cu n'a generau. Chi, cume in tu
paise, teutu, anche e prie i parla: sun
faite de storia e pe rispetale duvemu imparà
a fa in po ciù de silenziu e lasciale parlà
Pensandu cuscì, me pa belu, propriu pe a
festa de Sant'Ampeiu, fa caicosa pè mantegnì
vive e tradiziui, anche inventandune de növe
cume sta chi de dì a Mesa chi, au despuzernà,
cu a predica in dialetu. Sei vegnui chi,
speru, nu sulu pe sentì cume parlu e cose
digu, ma prima de teutu pe regordase du
nosciu Sant'Ampeiu che chi u l'è vegnü ciù
de milesinchesentu agni fa, e chi u l'ha decisu de ciantà tanta semensa: e nun sulu
de parmure, ma priman'cù chela da fede, de
l'amù, e de l'agiutu reciproco. Duvemu cuscì
cumensà a ringrazià u Segnù cu n'a daitu in
santu cu l'è pe tuti in mudelu da imità e cu
ne prutege e u prega u Segnù anche pe nui.
Prima de finì, se vuremu dumandà chi sun sti
santi che pregamu e gardamu: se i sun vixini
o luntan da noscia vita; se puremu anche nui
pruvà a metise in sce e sue urme pe
divetalu cian cianin, anche nui o se ghe
duvemu rinunzià in partenza! Candu parlu cui
fioj, me dixe che i santi sun cheli c'an
faitu in muiu de cose bone, chi sun stai
cuisci bravi da nu fa ciù pecai. U pureva
ese anche vera ma famu atenziun a nu scangià
i santi pe i eroi. Mi a pensu tante vote che
s'i ne purese ancù parlà, ne cuntereva sulu
chelu c'u l'a fau u Segnù in ta soi vita ...
e i ne direva, convinti, ch'eli i nu son ren!!!
Ne direva ch'eli i se sente cuscì poveri e
pecin, cuscì cun tanti pecai che nu ghe
resta autru che metise in te mae da
grandixima misericodia du Segnù. Alura stu
chi u l'è u pensieru c'a ve voiu lascià
ancoi: Santi nun sulu puremu esilu, ma
duvemu fa de teutu pe diventalu. E tütu
chelu che nui purem fa è arendise, per
lascià cu sceè u Spiritu Santu a scangiane u
cö, a dane a forsa de fa du ben, a vièe cali
son e cose ciù importanti da fa. Curagio
Burdigoti, gardamu sant'Ampeiu e damuse da
fa a lasciàmu travaià u Segnu in ta noscia
vita: Burdighea a serà ancùn ciüù bela, cena
de sciure profumae, e cena de boi fruti.
e
grazie p'a pazienza c'avei avuu.
Paire nosciu,
che ti sei in Cielu,
tuti i omi te
ricunusce cume Diu( Segnù)
Che u toi
Regnu u vegne,
che a tua
voluntà sece faita in cielu e in scià tera.
Dane ancöi u
pan cu ne serve
E perduna i
nosci pecai, cume nui perdunamu a chi n'a faitu du ma.
Fa che nu
cageimu in ta tentaziun, e liberane dau Ma.
Cuscì sece!
Predica di Don MARCO GASCIARINO, parroco e
abate, durante la messa il giorno di Sant' Ampelio
del 2008 nella
chiesetta omonima |