|
A festa da
dona, e a mimosa che l'acumpagna, e saran de
seguru pasau tute e due, e se a cuntinua
cuxi, cianin cianin a se anderà tutu a
perde. Ma nu credu propriu che de noscie
done se ne duvemu aregurdà sulu in giurnu a
l'anu, e pe faghe viè che nu se ne semu
scordai regalaghe in masetu de mimosa, e fin
a l'anu dopu nu ricurdarsene, o fa finta de
nu ricurdasene ciù.... Intanto savemu che
candu n'avemu de beseognu e son sempre
lì..... E noscie done e son sempre stae
veixin ai soi omi, e son stae sempre
impurtanti pe i so omi, fin dai tempi candu
chi da e noscie parti gh'eira sulu aurive,
limui, sitrui e parmure, sci omi i fava
vegne e ciante e i coltivava, ma candu l'eira
u tempu de fa i parmureli chi l'è che
l'aveva a fantasia de intresà se feoie in te
sa maniera straurdinaria: e noscie done. I
omi i ramava, ma chi stava de giurnae
ingreghe chinà in tera a recampà e ourive
che scapava da e tere: e noscie done.
E cheli che e tere i nu l'aveva e i doveva fale carà pè forsa tute in tera, i eira
sempre e done chi e doveva cöie, e peoi a
seira in cun u sacu in se a testa agiùtà
ancora l'omu a purtale a cà, e de segùru
candu a cà e ghe arivava a giurnà pe ele u
nu l'eira ancù fenia, gh'eira da preparà
sena, da mete a dorme i fiioi, e, e atruvava
ancora u tempu, a luixe du lùme de preparase
u curedu si nu eira ancun mariane, e se
invece i u eira, e magara i aveva ina fia de
preparalu pe ela.
E noscie done, de si paisi, che au tempu di
Inglesi e partiva in cun in sestin de früiti
de boscu, e credeime nu l'è che partise pe
carà a Burdighea da u Sciasciu, da u Seburca,
o da Valebona, a pei, ma me cuntava me maire,
e carava da Vrigà, Baiardu da u Castè, de
vote da sule, e de vote e acumpagnava i soi
omi che anche eli, i carava in cun u magaiu
in se ina spala a sercà de truvà da fa
caiche giurnà chi a e marine, e i ghe meteva
tùta a giurnà e e partiva sempre sperando de
purè vende si pochi früiti o si dui burei
che eira riuscie a truvà in tu boscu.
O candu in cun e seste in se a testa e
andava a vende e primizie a Mentun a Sanremu
o adiritùra a Munegu, candu pöi nu ghiera e
primizie sempre gh'eira e done, ma s'à vota
chele di pescaui che fenia l'urtima cara
sempre in cun e seste in se a testa cene de
pesci e partiva pe e stese destinasiui.
Pöi i tempi i son in pò scangiai ma u
travaiu pè e nosce done u l'è sempre cuntinuau, lè vegnùu u tempu de sciure, ma
fintantu che l'autumobile a nu l'è vegneua a
purtà tüti, chi l'è che la fau u mercau? E
noscie done, pe cantu tempu e se son isae a
tùte e ure de nöte de invernu in cun tüti i
tempi, a aspeità i servisi in se a causabile
fendu ben atensiun a nu perdiri, s'autrimenti
e corbe in cun a sciura e l'arivava in se u
mercau, ma pöi nu arivava nesciun a vende,
l'on ancora davanti a i oii chele poche vote
che me maire a me purtava candu eiru fiieò
magari in te vacanse de Natale, tùte chele
done in cun cheli scialeti de tùti i curui
in se u mercau de sciure de Sanremu.
Se chi e son e noscie done e done chi nan
fau diventà grandi e i an fau diventà grande
anche in pò e forse ciù din pò e noscie
zone.....E nu...i nun andava tantu de suvente da
a pentenösa o da a manicür e i nu usava
tanti beleti ma i eira sempre pulite e i
tegniva puliti i soi omi e i soi fiioi e e
saxeva sempre de bon
Nu arecurdamese de ele sulu ina vota al'anu!!!
SCROI
- persa ina
lenga persu in populu - |