|
Dopu in pò
de tempo, ma pöi nu ciüù de tantu, me son
rimesu a regatà, e alura vui direi ma a nui
nu l'è che sa nutisia a ne scange a vita, se
ti hai ripiau a regatà bon pè tü
. Avei
raixiun ma se avei veoia de stame a sente ve
conteron lù stesu sa storia, che in fin de i
conti tantu storia a nu l'è. Pe aregurdà un
di ciù bravi velisti che avemu avùu da nosce
parti, un di dui club, che ghe in tu portu
de Burdighea, i urganisa tüti i ani u trufeo
Marinelli, e mi a bordu de ina barca de in
amigu, cume dieva prima g'hon piau parte,
üna de due regate, partendu da Burdighea, se
va a girà davanti a Murtura pe pöi
riturnasene inderè a l'arivu sempre a
Burdighea. Ben mi sa trata de marina nu l'è
che sece a prima vota che a fasu, ma su
giurnu l'ì, nu s'ò cose dive sarà stau
perché eiru cuntentu de returnà in se ina
barca a vera sarà perché eirimu in ta marina
pe aregurdà in caru amigu, che seguramte u
continuerà a regatà in te de autre marine,
duve u ventu ul'è sempre bon e a marina carma, sarà perché a marina a se abunasà e
nui semu arestai fermi, propriu davanti a u
forte de l'Anunsiata, e candu on aisau i oii
e me paresciu davanti sa furtesa in se sa
roca, me vegneuu in mente candu da fiieoi
lezeimu e storie di cursari, chi mensiunava
Ventemia, e me imaginava de viè e buche di
canui e viè e nivure de fümo sciciorte prima
de sente u corpu e de viè u sprüsu d'aiga
aisase da vexin a a nave, e mi de ese in se
sa nave che al'andava a l'atacu du forte,
duve u malvagiu u tegneva preisgiunè a dona
che a m'aveva piau u cö, ma peoi, cianin
cianin u ventu u l'à repiau, e u ma desciau
da su sognu e andando avanti le cumparia a
catedrale in cun su campanin impunente
credeime son restau sensa sciau, e sempre
cianin cianin a fuixe du Roia, fin a arivà a
u Nervia, e l'ì nu ve digu, sa macia de
verde che sembra ca sciorte din ta marina, e
se aisai i oii, ma duvei faru lentamente e
muntà sciù sciù, ma cian cian e arivai fin a
viè e noscie bele muntagne, e me vegneuu in
mente i nosci veci, chi e fava vive, e vece
mulatiere, e strade du sà, i müratei in cun
se fire de müre, che fin a pocu cieù de
sent'ani fà fintantu chi nun han avertu a
galeria de Tenda i eira l'unicu mezu de
trasportu pè fà cumerciu in cun u Piemunte.
E, sempre, in cun chelu pocu ventu che gh'eira
vegnendu avanti teuta a costa ascaixi drita,
fin a punta de sant'Ampeiu, prima
Valecreosia e peoi a spiagia de Burdighea
davanti a Borgo Marina cume vegniva ciamau
in tempu, Burdighea basa duve sempre tantu
tempu inderè i cumandanti di leudi chi fava
i cumerci in cun e izule e a basa Italia i
vegniva a caregà e scaregà i soi bateli fin
in se l'asa, duve fin prima chi fese u portu
vegniva tirai teuti i bateli di
pescaui chi carava din tu paise veciu, i
stendeva e re in se a pasegiata pe fare
ascieügà e chixire se e eira stae sgarae da
caiche agantu, bè de segeüru a cheli tempi
tante gabine palafitte barache e barachete
in se l'asa de següru i nun gh'eira, ma lasciamughe gerbu, su chi le in tastu che le
meiu nun tucà s'autrimenti me fasu sulu
vegnì ma de steomegu....
Ben me fermu chi perchè se nu me vegne u
magun a mi e sonu a vui, ma credeime cun
teutu
chelu che ancheoi on vistu sun stau propriu
cuntentu de esime rimesu a regatà....
SCROI
- persa ina
lenga persu in populu - |