|
Sempre in te
si ani inderè
.. Gh'eira a Burdighea in
bravu pescaù, cu se ciamava Memim, e chi u
cunusceva u disgieva anche che in tu soi
mestè u fuse bravu, ma l'ò scusaime nu conta
propiu ren in cun a storia che mi ve vöiu
cuntà. A sceuseime, ancun ina cosa
. Mi
sempre ve a contu cume a mì i me l'àn cuntà
.
Cume dieva prima, Memim, oltre a fa u pescaù,
i soi veci i g'aixieva lasciau in toco de
campagneta, sciüù pe u Muntenegru, giusto
catru fasciui, ma a puzisiun a l'eira bona,
e elu candu u tempu u l'eira mariu, e u nu
puixieva andà a pescà, u se ghe pasava u
tempu, vistu che nu l'eira in omu da usterie,
e u ghe cultivava in pò de verdeura, giustu
pe elu e so muiè Brigida, due ciante de
pumate, in pò de cori dui peverui, dui custi
de insarata via chelu che in tu tempu liberu
u riusciva a faghe vegnì, anche perché, in
cun dui pesci cu se purtava a cà, elu e
Brigida i g'aveva u mangià du mezu giurnu e
de vote anche sena. Ma ina cosa che elu u
l'invidiava ai teragneoi, anche se in tu soi
mestè u n'aveva de beseognu, l'eira che eli,
candu i se ne muntava in campagna i
puisgieva faru inseme a u soi aze, ghe
piaisgeva vieri si beli azi, in cun se
aureie longhe si basti neovi, i finimenti
ben ingrasciai in cun chele bele broche
lucide, che candu i se ne muntava magara in
se u bastu i se ghe caregava a barì pe eusà
pöi u cuntegneùu pe cuncimà a verdeura e
fala vegnì cieù bela e cieù prestu o
puramente i ghe caregava a u riturnu due
legne pe asende u fögu o u mangià per elu.
Ma Memim u nu se dava pe vintu e u
pensava anche se mi de l'anze nu non de beseognu
vöiu averu ascì mi... E pensa che te ripensa
ghè vegneuu in idea e apena u tempu u sè
gastau e a pescà u nu puisgieva cieù andaghe
u sè serau in tu mazaghin in cun u soi gatu
che candu u l'eira in tera u nu l'abandunava
mai e u se ghe stau de giurnae intreghe, che
Brigida sa muiè a se duisgieva fina disperà
pe faru muntà in ca amangià. Ma pöi
finarmente in giurnu, inturnu a l'ura de
sena, propriu Brigida a se l'à vistu paresce
davanti in cun u gatu in brasu, che a s'eira
fina resautà. Memim, finarmente, u l'eira
riusciu a averà u soi sognu, anche elu u l'aisgeva
u soi anzenetu da purtase derè, candu in te
giurnae de mariu tempu u nu puisgeva undà a
pescà u sene andava in campagna, e faisgendu
viè, a Brigida per prima teutu urgugliusuo,
dopu tantu tempu e travaiu cose u l'aisgieva
faitu, u ghe aisgeva ditu "Garda Brigida
ascì mi on in anzenet"e isandeghe u gatu
cume in trufeu u g'aisgieva faitu ve che
tütu u tempu cu l'aisgieva pasau in tu
mazaghin e teutu u travaiu cu l'aveva fau i
eira servì pe fa in belu bastetu a u gatu....
E a l'induman anche se u tempu u l'eira bon,
dopu esise isau pe tempu, sensa mancu fa
culasiun da l'asciamu, mentre Brigida, a
leira ancun meza asunà, in tu leitu, e
aveghe criau "Vagu in campagna" e tirau a
porta derè a schina u partiva. A cheli
tempi de gente che travaiava in campagna ghe
n'eira ancura tanta, de autumobili nu ghe n'eira
ancura e a gente se incaminava prestu pe
arivà in campagna aviau e purè au mancu
travaià caiche ura in cun u frescu e alura
teuti cheli chi l'incuntrava, mentre u se
incaminava, teutu fieru in cun u gatu in cun
u bastu e in cieù tegneuu in cun in tocu de
strepu cume fuse ina cavesa i ghe dieva ?
"E cose ti hai fau Memim u bastu a u gatu".
E elu de remandu, "Na suchì, nu l'è in gatu,
suchì, l'è u mei anzenetu" e da chela vota Memim l'è diventau pe teuti i Burdigoti chi
u cunusceva "MEMIM DE L'ANZE". Anche
sa chi l'eira gente de ina Burdighea che nu ghe
cieù
.
SCROI
- persa ina
lenga persu in populu - |