|
E storie che se
conta de Magiargè e son due, ma mi de due ne
faron ùna, mesçiandure inseme, pe fara ciüù
bela
. E pè cuntavera, cume me sareva
piaixiùu i me l'avese cuntà a mì.
In tempu, ma
sempre tantu tempu inderè, candu in se e
noscie coste, spesu e vurentè ne vegniva a
fa visita i pirati saraceni, durante ùna de
se scuribande che ùn di ciù beli e feroci
capi de si pirati che sembra sece staitu
adiritùra l'urtimu re arabu da Spagna prima
da reconquista, u l'aveva rapiu a Granada
ina schiava, ma a l'eira talmente bela cu se
n'eira sciubitu inamurau, e scicume u doveva
partì in cun i soi omi pè vegnì a pùnì
Burdighea perché i Burdigoti i se ghe
regirava sempre contra, u l'aixieva pensau
de portasela a preou. Ma sa vota l'asediu u
l'eira diventau ciù longu du solitu, e sa
povera garsuna nun abituà certu a fa a vita
che fava i pirati, e s'eira amurautia, e
alura Boabil, perché su chi l'eira u nome de
su putente pirata saracenu, piau da
cumpuscin, u la pensau ben de prupune in
patu ai Burdigoti, elu u l'avereva levau l'asediu
a Burdighea se in scangiu i Burdigoti i se
fuse piai cùra de Magiargè. Ditu e faitu i
Burdigoti sa garsuna i se l'an pià e l'han cürà
ma a l'eira talmente bela e brava, che
tùtu u paise u ghe aixieva vusciùu sciùbitu
in gran ben, ma purtropu cianin cianin
povera Magiargè a se agravava sempre de ciù
forsci perché al'eira luntan da a soi gente
e da u soi Boabil, fintantu che in giurnu e
se ne vörà in cielu, e alura i Burdigoti pè
dimustraghe cantu i g'aisgieva vusciùu ben,
i an pensau ben de metira a dorme u sonu
eternu in tin belu postu suta a u cavu in
modu ca purese viè a marina che a ghe
piaixeva tantu e da veisgin i gan ciantau a
cianta ciù presiusa chi aveva ina ciantina
de gersumin negru.
I dixe che
tùti i Burdigoti i duvereva cunusce a
legenda de Magiargè, ma nu credu che sece
propriu cuscì, ma se in cun su pecin
cuntribütu, e u spasiuo de su belu portale u
me mete a dispuzisiun, anche ün sulu in ciüù
u a vegne a savè, pe nui l'è gia in gran
sucesu.
Forse a mia versiun cume on
ditu al'inisiu a nu l'è propriu giusta, ma
sa vota ve a contu come a mi me sereva
piaixiùu i l'avese acuntà.
SCROI -
persa ina lenga
persu in populu - |